0722 737 715
Str. Telita nr. 21 / bl. 122b / scara 1 / sector 5 / Bucuresti
 

 
03/18/2013
Bebelusul si animalul de companie
Vet smokie iti trimite pe e-mail, in fiecare luna, un rezumat al celor mai importante lucruri in derulare

Convietuirea cu un animal, in conditiile in care in locuinta sunt si copii prezinta in principal doua riscuri: riscul de agresiune si riscul infectios. Este suficienta doar o clipa de neatentie si, chiar si cel mai bland animal, atras si provocat de miscarile dezordonate si bruste ale bebelusului sau speriat de tipetele acestuia, il poate musca sau zgaria.

Mai tarziu, cand copilul incepe sa mearga si incepe sa-si manifeste curiozitatea si dorinta de a explora lumea inconjuratoare, va dori sa atinga, sa zgaltaie, sa loveasca, sa traga de urechi sau coada catelusul, care simtindu-se agresat poate reactiona atacand copilul.

De asemenea, exista o perioada de cateva luni in primul an de viata al sugarului, cand acesta exploreaza lumea inconjuratoare folosindu-se de gura; astfel el ia in manute si introduce in gura tot ce gaseste si, in cazul in care este in casa un catel, exista riscul sa gaseasca par de animal, hrana pentru caini etc., care introduse in gurita constituie un pericol de asfixie (sufocare, inecare).

Trecand peste pericolul acestor accidente, prezenta cainelui in locuinta este un permanent risc de infectie.

Chiar daca animalul este consultat periodic de catre veterinar si este vaccinat la timp, animalele au in cavitatea bucala, pe corp si in intestin numeroase microorganisme care formeaza flora normala a organismului lor; aceste bacterii, virusuri sau paraziti nu determina infectie la animal dar odata transmise la om, pot determina infectii la diverse nivele in organism, de la simple leziuni cutanate, boli diareeice, greturi, varsaturi si pana la pneumonii, meningite, septicemii etc.

Astfel, numai cateva din infectiile care pot fi transmise de caine sunt: rabia, infectiile bacteriene cu Capnocytophaga canimorsus si Capnocytophaga cynodegmi, bacterii din genul Camphylobacter care nu determina boala la animalul gazda dar la om pot da boli diareice si infectii respiratorii, Brucelloza; infectii parazitare: hidatidoza, Leishmanioza, infectii cu Ancylostoma brasiliensis, Toxocara canis, Trypanosoma, Pasteurelloza etc.

Aceste riscuri sunt mai greu de constientizat de catre adulti, deoarece adultul de-a lungul vietii a avut contact cu multe din aceste microorganisme si si-a format deja o imunitate, ceea ce-l face relativ rezistent la aceste infectii sau dezvolta de multe ori forme usoare, uneori chiar inaparente de infectie.

Insa sistemul imunitar al copilului nu este inca insuficient dezvoltat, mai ales al nou-nascutilor si sugarilor, ceea ce face ca riscul de a contacta o boala infectioasa in urma contactului cu animale sa fie semnificativ crescut.

Acestea sunt deci riscurile care rezulta din convietuirea copilului cu un animal. Desigur ca exista si unele parti bune, copilul invatand sa fie mai tolerant si sa se imprieteneasca cu animalele, sa nu le agreseze, sa le hraneasca etc.

Daca optati pentru convietuirea cu un animal atunci trebuie sa aveti in vedere cateva masuri de siguranta:

•            animalul trebuie sa fie bland, prietenos si obisnuit cu compania copiilor

•            sa va asigurati ca este mereu curat, vaccinat, sanatos (vizite regulate la veterinar)

•            sa mentineti o igiena riguroasa in locuinta: aspirarea frecventa a parului de pe covoare, paturi

•            animalul si copiii trebuie sa aiba incaperi separate; animalul nu va dormi niciodata in aceeasi camera cu copii mici

•            nu trebuie permis contactul nesupravegheat al copiilor cu animalul (in special la copiii mici); sa va asigurati ca animalul nu poate intra in camera copilului cand acesta doarme

•            sa spalati manutele copilului dupa contactul cu animalele, sa evitati ca sugarul sa duca mainile murdare la ochi sau sa le introduca in gurita dupa ce a atins animalul; de asemenea si ceilalti membrii ai familiei trebuie sa aiba o igiena riguroasa

•            sa va asigurati ca vasul cu mancare pentru animale nu este intr-un loc accesibil copilului si invers: animalul sa nu aiba acces la mancarea sau vesela (biberoane, canite, tacamuri) utilizata de copil si nici la imbracamintea sau jucariile acestuia (animalul isi poate lasa saliva sau peri cu diversi microbi pe acestea)

•            daca este vorba de un animal care isi elimina dejectele in casa (lada cu nisip a pisicii de exemplu), curatarea acestora nu trebuie sa se faca in prezenta copilului; de asemenea femeia gravida va evita sa manevreze dejectele animale.

Sursa: Articol realizat de Alina Pop-Began - Medic rezident Anestezie si Terapie Intensiva si preluat de pe www.copilul.ro